Pe-o stradă, în orașul fără nume Prin care trec de-atâtea ori în gând, E-o ușă ce mă-mbie-n altă lume În care pot să cumpăr sau să vând. E-o taxă de intrare: două visuri Pe care mi se dau, în schimb, monezi, Să joc, să fac din ele compromisuri Și fapte-n care poți să te încrezi. Nu trebuie decât ca, la ieșire, Pe fiecare pleoapă să le țin, Doar două, ca și visuri la venire, O taxă-a reintrării în destin. Acolo, înăuntru, pe la mese, Sunt puse-n joc speranțe, viitor, Se mai plusează vorbele alese Și sentimente, și iubiri, și dor. E-un troc, o-nvălmășeală de trăire, De moarte-amestecată cu un lut Călcat cu tălpi de-amară tăinuire Pe-o stradă-ntr-un oraș necunoscut. Din vol. “Călător prin gânduri”
Daniel Vișan-Dimitriu 